Societatea și ficatul ne îndeamnă să continuăm orice ar fi și să nu renunțăm niciodată. Câteodată e bine să zâmbești și să dai drumul.
Am vorbit cu Radu Atanasiu despre o temă care, mie una, îmi produce o profundă neliniște: ideea de a învăța să renunțăm. La idei, oameni și lucruri care nu ne mai sunt de folos.
Radu este profesor de gândire critică și decan asociat la Bucharest International School of Management.
Acest podcast este susținut de Dedeman, o companie antreprenorială 100% românească ce crede în puterea de a schimba lumea prin ambiție, perseverență și implicare.
Acest podcast este de asemenea prezentat de eMAG, o companie care crede în educație și în puterea oamenilor de a folosi tehnologia pentru a crea un viitor mai bun.
Idei principale
- Câteodată e înțelept să renunțăm, inclusiv când toată lumea din jur zice să continuăm. Perseverența ne ajută să continuăm ceea ce facem, dar, din păcate, ne ajută să continuăm și dacă nu mai are sens. Cercetările pe oamenii care transformă ceva ce n-a funcționat în ceva care funcționează arată că cu cât ne răzgândim mai repede și încercăm lucruri noi ca să vedem ce funcționează, ce ni se potrivește, ce ne place, ce ne împlinește, cu atât e mai probabil că vom găsi o formulă care să fie câștigătoare. Ca să începem lucruri noi, trebuie să avem curajul să renunțăm la unele dintre cele vechi. Asta înseamnă, uneori, să renunțăm la țelul pe care ni l-am propus, să învățăm să ne ajustăm țelurile în funcție de contextul actual, când e nevoie.
- Ce ne împiedică să renunțăm. Suntem educați că a renunța e de rău și a continua e de bine. Simțim că ne-am face de rușine dacă ne-am opri, chiar dacă are sens să ne oprim. În plus, avem impresia că oprindu-ne, am pierde tot ce am băgat în lucrul respectiv. Mintea noastră se uită în spate și nu în față, la ce pierdem dacă continuăm. Ce e în spate e pierdut deja și dacă ne oprim, și dacă nu ne oprim. Ar trebui privit nu ca o pierdere, ci ca o investiție din care sigur am câștigat măcar experiență, dacă nu mai mult. Pierderea e în viitor, toate celelalte posibilități pe care le pierdem rămânând blocați într-un angajament pe care simțim datoria că trebuie să-l ducem mai departe. Trebuie să învățăm să ne uităm în față, să privim lucrurile nu în sensul de renunțare, ci în sensul de schimbare.
- Cum știm când trebuie să renunțăm. Momentul să renunțăm sau măcar să reevaluăm situația este când ne-a trecut prima oară prin minte. O modalitate prin care am putea să ne dăm seama dacă trebuie să continuăm sau nu este să ne punem o întrebare care să facă abstracție de toată investiția dinainte: dacă ar fi să luăm această decizie azi – să intrăm într-un proiect, să ne ducem la un job, să intrăm într-o relație etc. –, ar merita să o mai luăm? De asemenea, când începem lucruri noi și când suntem pe cale să evaluăm lucruri care se întâmplă deja, e bine să ne punem niște borne: dacă până la data „x” nu se întâmplă asta sau se întâmplă asta, atunci ar trebui să… Bornele acestea pot fi puse nu doar pentru a renunța, ci și ca o șansă de a reevalua și a schimba ce nu funcționează cum ar trebui.
