Mircea Miclea

Oamenii vor să fie liberi, dar le este foarte greu să suporte libertatea. Vor să li se spună ce e bine și ce e rău; nu vor să aibă responsabilitatea deciziei, pentru că doare. Trebuie să știi care au fost asumpțiile care au stat la baza unei decizii și să vezi dacă mai sunt valabile azi.

Am avut ca invitat la Cluj, la conferința anuală a Fundației Romanian Business Leaders, pe profesorul și psihologul Mircea Miclea. Probabil că îl cunoașteți ca fost ministru al educației și arhitect al unui program de reformă a educației. Dar Mircea Miclea este unul dintre cei mai buni cercetători în domeniul psihologiei.
Am discutat cu el despre felul în care mintea noastră face față incertitudinii și supra-saturării informaționale și despre abilitățile care vor separa câștigătorii de restul lumii (puteți asculta varianta audio a întregii conversații și aici Patru abilități pentru succes în muncă și în viață.)

• Mintea umană e foarte slabă la predicții: când facem predicții despre viitor, ne uităm la ce e stabil în prezent și facem o translație spre viitor; ignorăm dimensiunile viitorului care nu sunt aici și fenomenele rare, dar cu potențialul de a avea impact major.

• Am ajuns niște obezi informațional: curiozitatea este o trăsătură veche și valoroasă, dezvoltată într-o lume săracă în informație. Fiecare informație înseamnă o descărcare de dopamină. Consecința e că stăm ore întregi pe net, cautând informație adesea inutilă, într-o lume înecată în informație, doar pentru acea doză mică de ”mă simt bine”. Nu mai distingem semnalul de zgomot, ce e important de ce nu.

Cheia pentru a rezolva această problema, deși nu există o soluție unică, e ca din când în când să oprești fluxurile informaționale, să stai cu tine însuți, să îți dai timp de reflecție. Din când în când trebuie să închidem toate dispozitivele, să plecăm undeva singuri, să nu luăm nici măcar o carte cu noi și să stăm câteva zile. În prima zi o să auzim cacofoniile trecutului imediat: ”de ce nu am dat telefon la ...”; ”dacă se întâmplă ceva...”. După două, trei zile începem să auzim vocea noastră interioară. Ne gândim ce facem noi în lumea asta, ce facem în această perioadă a vieții, dacă asumpțiile în baza cărora am trăit ultimii ani mai sunt valabile acum. Deci ne trebuie ceea ce Seneca numea contemplare. E o artă veche. Și cu atât mai necesară este această artă pentru a lua decizii relevante într-o lume supraabundentă informațional, pentru că este modalitatea prin care noi ne dăm șansa de a identifica și deosebi informațiile relevante de cele irelevante.”

• Confortul ne face rău: Dacă nu te expui deliberat la diversitate și experiențe noi, percepi ce e diferit ca amenințător. Devii ultracritic față de orice poziție care e diferită de a ta. Dacă facem aceleași lucruri, mergem pe aceleași străzi, în aceeași stație de autobuz, ne întâlnim cu aceiași oameni, în timp vom evita alte locuri, alți oameni, nu ne vor interesa alte opinii, ba chiar dezvoltăm o agresivitate defensivă.

De regulă, călătoresc pe perioade mai lungi de timp și în zone foarte inconfortabile. Prin Siberia cu trenurile de clasa a III-a. Am fost în India vreo lună și jumătate și am dormit în mahalale. Clar că nu te simți foarte bine.  De ce o fac? Să ne expunem în mod periodic la medii diferite crește reziliența minții. Ai mult mai puține șanse să devii anxios.

Al doilea beneficiu foarte important este că ne dăm seama cu adevărat de cât de puțin însemnăm noi în lumea asta. Noi stăm în lumile noastre mici unde cunoaștem câteva sute de oameni și devenim importanți în lumea noastră mică. Trebuie să te duci pe străzile din Calcutta să vezi roind în jurul tău zeci de mii de oameni, să dormi într-un hotel de carton și să ai o criză existențială, așa cum eu am avut: ”dacă mor în această secundă, nimeni nu o să reacționeze în nici un fel”. În raport cu lumea cea mare, asta e valoarea mea. Și trebuie să o trăiești. E o foarte bună modalitate de a scapă de egoism, de centrarea excesivă pe noi înșine; o modalitate de a ne vedea pe noi într-o perspectiva mai corectă. E o bună igienă mentală.”

• Cele patru meta-competențe

  Viitorul va fi tot mai volatil. De ce? În primul rând, evoluția tehnologică, digitalizarea, vor schimba substanțial modul în care noi muncim. Între 20 și 45% dintre ocupațiile de acum vor dispărea sau se vor transforma substanțial. Acele ocupații, cognitive sau fizice, care vor putea fi descrise printr-un număr finit de pași vor fi preluate de aceste sisteme și automatizate. A doua cauză este globalizarea. Adesea, efectele pe care le resimțim aici, la pompa din Feleac, se datorează prețului petrolului de la bursa din New York. Cum poți tu să îți formezi niște competențe pentru un viitor pe care nu îl poți prezice? Există competențe care pot produce competențe pe loc, când nevoia de adaptare apare: 

1. AUTODISCIPLINA. Este capacitatea de a îți impune o anumită regularitate în modul în care tu trăiești: dacă eu stăpânesc deprinderea de a fi autodisciplinat, nu contează cu ce viitor mă voi întâlni peste trei ani. Autodisciplina spune că îți începi ziua de lucru cu câteva lucruri, te focalizezi pe ele, după ce le-ai terminat pe acestea vezi ce altceva mai ai de făcut. Mă ajută în orice mediu, de aceea e o meta competență.
2. AUTONOMIA. Erich Fromm, în Fuga de libertate, spune că oamenii vor să fie liberi, dar le este foarte greu să suporte libertatea. Vor să li se spună ce e bine și ce e rău; nu vor să aibă responsabilitatea deciziei, pentru că doare. Tehnologiile moderne vin și ne salvează de la a lua prea multe decizii. Ne fac să ne gândim mai întâi nu la cum să rezolvăm o problemă, ci care e unealta prin care vom rezolva problema. Trebuie să îți dai seama care au fost asumpțiile care au stat la baza deciziei de a folosi instrumentul și să vezi dacă mai sunt valabile. Asumpțiile în baza cărora ai trăit ultimii zece ani mai sunt valabile acum?
3. GÂNDIREA ANTREPRENORIALĂ. Școala ne învață să rezolvăm probleme. Antreprenorii sunt cei care descoperă oportunități și după aceea angajează pe unii să le rezolve problemele. Aceasta este diferența. Nu trebuie să fie ei cei mai deștepți, ci cei mai capabili de a identifica oportunități pe care alții nu le văd. Într-un viitor din ce în ce mai volatil, devine extrem de importantă capacitatea ta de a identifica oportunități înaintea altora. Ca să descoperi oportunitatea, trebuie să te gândești mereu ce vrei să faci. Când nu mai ai scopuri sau valori, îți este foarte greu să citești realitatea.
4. GÂNDIRE TIP ”DESIGN THINKING”. Dacă eu public un studiu, pe mine mă interesează datele, că am verificat ipotezele și că am tras o concluzie. Nu mă interesează ce cred cei care citesc studiul, nu mă interesează ce trăiri au avut ei când au citit, mă doare în cot. Dar dacă eu sunt designer și creez o soluție online, nu mă gândesc că trebuie fundamentată științific, ci la ce simte cel care utilizează această platformă. Un designer, indiferent că face designul instituției sau al unei tehnologii, se gândește nu numai la cât de fundamentată sau solidă este soluția lui pentru o nevoie, ci și la ce gândesc utilizatorii. Este ceea ce numim empatie cognitivă: nu neapărat simt ce simți tu, dar îmi dau seama ce simți.

Notă. Infografic creat de Edit Gyenge. https://egasconsulting.ro/portfolio/

Cărți recomandate de Mircea Miclea:

1. Gândire Rapidă, gândire lentă, Daniel Kahneman. O carte de bază pentru mecanisme mentale și decizii.

2. Gut Feelings: The Intelligence of the Unconscious, Gerd Gigerenzer. O carte care explică de ce primul impuls e mai degrabă corect.

3. The Enigma of Reason, Dan Sperber. O carte care ar putea să ne facă să ne reconsiderăm credințele.

1. Antifragil, Nicholas Nassim Taleb. Este una dintre cărțile de referință apropos de incertitudine și schimbare.